10 dimensiuni ale Universului

Pentru inceput, luam un punct arbitrar. Acesta nu are marimi, nu are “dimensiune”. Este doar un concept, o idee ce desemneaza o anumita pozitie intr-un sistem de coordonate.  Un al doilea punct este folosit pentru a desemna o alte pozitie, dar si acesta este de marime nedeterminata.  Pentru a creea prima dimensiune nu trebuie decat sa trasam o linie intre cele doua puncte. Un obiect uni-dimensional are doar lungime.

Daca luam linia uni-dimensionala si desenam o alta linie ce o intersecteaza, obiectul nostru intra in a doua dimesiune. Acesta are lungime si latime. Pentru a ne imagina dimensiunile superioare mai usor, ne vom imagina cea de-a doua dimensiune ca o linie ce porneste din a doua. Imaginandu-ne cea de-a treia dimensiune este cel mai usor pentru noi, pentru ca in orice moment al vietii traim in ea. Ea poate fi caracterizata prin urmatoarele cuvinte : lungime, latime si adancime.

planetsimulationO alta modalitata de a ne imagina a treia dimensiune esta sa consideram o foaie de hartie si o furnica ce se deplaseaza pe acesta. Daca impaturim foaia de hartie, creem o modalitate pentru furnica sa dispara dintr-un punct al lumii bidimensionale, in altul. A treia dimensiune poate fi considerate ceea ce indoim pentru a ajunge intr-un alt punct.

Daca primele trei dimensiuni pot fi caracterizate cu aceste cuvinte : lungime, latime, adancime; ce cuvant putem atribui celei de-a patra dimensiuni? O idee ar fi : duratie. Daca ar fi sa ne vizualizam cum eram un minut inainte si cun suntem acum, si sa trasam o linie intre cele doua stari, acea linie este o linie in a patra dimensiune.

Daca ar fi sa ne vedem corpul in a patra dimensiune, am fi ca o linie cu “eul” embrionar la un capat, si “eul” decedat la celalat capat. Dar pentru ca traim de la moment la moment in a treia dimensiune, nu vedem decat franturi din viata noastra cvadri-dimensionala.

Un lucru interesant al faptului ca dimensiunile sunt unele peste altele, ca o stiva, este ca noi, in dimensiunile inferioare, nu suntem constienti de miscarile noastre in dimensiunile superioare. Cel mai bum exemplu este Banda Mobius : o fasie de hartie, o rotim o data si apoi lipim capetele. Daca trasam o linie, eventual, aceasta se va afla pe ambela parti ale fasiei ; deci trebuie sa fie o reprzentare a unui obiect bi-dimensional. Daca consideram o creatura bi-dimensionala care “merge” pe aceasta banda, ea defapt parcurge un drum in a treia dimensiune fara sa-si dea seama.

Pentru noi, a patra dimensiune, timpul, pare ca este o linie dreapta, dar, de fapt se onduleaza in a cincea dimensiune. A cincea dimensiune este, de fapt, o multitudine de cai temporale, fiecare influentata de propriile noastre actiuni, intamplare, si actiunile altora.

Daca vrem sa ne vizitam trecutul, ne putem imagina ca ”impaturim” a patra dimensiune prin a cincea. Dar daca am vrea sa interveniv in trcutul nostru? Asta ar insemna sa creem un paradox.

Singurul mod de a interveni in trecut este de a interveni intr-o linie temporala paralela. Pentru a calatori intre liniile temporale, inseamna sa indoim a cincea dimensiune prin a sasea.

In descrierea celei de-a patra dimensiuni an considerat tot spatiul (a treie dimensiune) ca un singur punct. A patra dimensiune este o linie ce uneste doua puncte. Extrapoland, timpul este o linie ce uneste Big Bangul cu unul din sfarsiturile posibile ale universului. Pentru a ne imagina a saptea dimensiune, trebuie sa ne imaginam toate liniile temporale, de la Big Bang spre toate sfarsiturile posibile ale universului nostru, un concept ce noi numim infinit, ca un singur punct.

A ne imagina complet a saptea dimensiune, inseamna  o linie ce uneste doua puncte. Dar daca un punct in a saptea dimensiune inseamna infinit pentru noi, cum poate exista un alt punct? Pentru a creea alte puncte in a saptea dimensiune inseamna sa ne imaginam alte conditii initiale. Alte conditii initiape pentru un univers paralel, inseamna alte linii temporale, care in a saptea dimensiune, inseamna un alt punct.

Ca si in a doua dimensiune, cum am trasat o linie ce pleca din prima, asa  vom face si in a opta dimensiune.

Analog celei de-a treia dimensiuni, a noua este ce impaturim prin dimensiunea inferioara pentru a ajunge intrun alt punct in aceasta. A impaturi a opta dimensiune prin cea de-a noua, inseamna sa creem o modalitate de a calatori intre dimensiunile paralele.

Cand ne-am imaginat prima dimensiune am considerat doua puncte si am trasat o linie intre ele. In a patra dimensiune, am tratat tot spatiul tri-dimensional ca un singur punct, su am trasat o linit temporala spre un alt punct. In a saptea dimensiune am considerat toate linnile temporale ale unui univers ca un singur punct, si am trasat o linie spre un alt punct. In cea de-a zecea dimensiune, ne vom imagina toate universurile paralele, fiecare cu toate liniile sale temporale ca un singur punct. Daca ar fi sa ne imaginam a zecea dimensiune ca o linie, ar trebui sa ne imaginam un alt punct in a zecea dimensiune, dar luand in considerare toate infinitatile parale, nu mai putem continua.

In teoria corzilor, despre super-corzile care vibreaza in a zecea dimensiune, se spune ca ar creea particulele subatomice ce alcatuiesc univesul nostru si toate celelalte universuri paralele. Cu alte cuvinte toate posibilitatile se afla in a zecea dimensiune, care paradoxal este un punct, ceea ce am definit la inceput ca fiind adimensionat.

 

Articol preluat de pe : http://www.quinix.info/rol/index.php?act=pag_art&&us=fireeyes&&art=29

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply