Bunatatea la romani

Traditia populara romaneasca imbratiseaza calitatea de a fi om, a fi corect in actiuni si fata de noi insine. Ea concluzioneaza intr-un mod simplu, ceea ce pentru majoritatea presupune un mod de viata diferit si greoi fata de modul in care sunt obisnuiti sa traiasca. Cultura noastra traditionala pune accent pe valoarea virtutilor, caci de la ele se ajunge la intelepciune si deci la echilibrul interior, fiind la mare cautare in zilele noastre . Este o rezonanta benefica adevarul exemplifcat in proverbele romanesti si ne indeamna spre meditatie. De asemenea, în tradiţia românească găsim nenumărate referiri la gândirea (atitudinea) pozitivă :

„Binele nu se face numai cui îţi place, căci binele este bine să-l faci la fiecare/ Fă bine răului“.

„Vorba dulce, mult aduce“,

„Răspunsul blând înlătură mânia“,

„Vorba bună stinge focul mai curând decât o bute cu apă“,

„Omul inimos e ca un pom frumos; el te umbreşte, el te hrăneşte, el te încălzeşte“,

„Averea cea mai de preţ a omului e bunătatea şi omenia“,

„Omul blând încape oriunde“,

Sădirea unei atitudini pozitive, indiferent de situaţie, ne menţine în rezonanţă cu sferele subtile sublime din Macrocosmos şi ne ajută să dezamorsăm situaţiile grele în viaţă:

„Cine îţi zvârle o piatră, zvârle-i o pâine“,

„Duşmanului să-i dai pâine şi sare“,

„Mai bine să mori de foame decât să iei pâinea săracului“,

„Răul nu trebuie răsplatit cu rău“.

Niciun gest şi nicio o acţiune nu rămâne fără urmări. Tot ce se află în manifestare este supus Legii Cauzalităţii. Cel ce obişnuieşte să facă numai bine, va culege mai devreme sau mai târziu roadele faptelor lui. Găsim acest adevăr cu caracter legic exprimat foarte limpede şi în tradiţia populară:

„Binele ce-l faci la oricine, ţi-l întoarce vremea care vine“,

„Binele cu bine se răsplăteşte“,

„Fapta bună nu moare niciodată“,

„Aruncă binele tău în dreapta şi-n stânga şi la nevoie ai să-l găseşti”.

Dar chiar şi cel orientat benefic va avea parte de încercări:

„Spre bine când apuci, aşa trebuie s-o duci“,

„Orice bine vrei tu să-l faci, de nu poţi tu să-l faci, să nu împiedici pe altul să-l facă“,

„Cine poate face bine şi nu face, păcătuieşte“,

„Nu e destul a şti bine face, ci trebuie să faci“,

„Să fii bun până unde se poate“.

Momentul cel mai potrivit pentru  a fi pozitivi în tot ceea ce facem este momentul prezent. Numai aici şi acum putem acţiona cu adevărat :

„Când poţi face vreun bine, să nu zici: Du-te şi vino mâine, căci nu se ştie ce aduce ziua de mâine“,

„O facere de bine, fie cât de mică, la vremea ei când se face, plăteşte mai mult decât mii şi sute peste a lor vreme“.

Proverbele româneşti explica si  natura duală a lumii:

„Cine începe bine sfârşeşte frumos“,

„Răul vine iute, binele încet“,

„Nu-i rău fără bine“,

„Şi răul câteodată prinde bine la ceva“,

„Cele rele să le scrii pe apa care curge, iar facerea de bine în piatră s-o sapi“.

În tradiţia  românească, bunătatea este o preocupare fundamentală. Mergând pe calea binelui, omul trăieşte în armonie cu toate fiinţele şi creaturile pământului, găsindu-şi inspiraţia în Dumnezeu:

„Unde este pace şi lui Dumnezeu îi place“,

„Dumnezeu când îţi ajută, plumbul ţi se face plută“,

„Fii bun ca să trăieşti mult“,

„Cine dă săracilor, împrumută pe Dumnezeu“.

Sursa : http://www.yogamagazin.ro/

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply