E-urile fac parte din tehnologia de ucidere în masă a secolelor XX-XXI

Un aditiv este o substanţă care se adaugă în produsele alimentare, cosmetice, farmaceutice etc., pe parcursul procesării lor, cu scopul de a conserva, stabiliza, ameliora sau modifica anumite calităţi ale produsului (textura, consistenţa, gustul, culoarea, mirosul, aspectul, echilibrul bazic etc.), ori care serveşte altor funcţii tehnologice legate de produsul respectiv. Se estimează că, în ultimii ani, o persoană consumă anual, în medie, între 8 şi 10 kg de aditivi.

Industria farmaceutică ar da faliment dacă doctorii ar admite că medicamentele sunt toxice; că ele nu vindecă, ci îmbolnăvesc, nu aduc la viaţă, ci produc un genocid fără precedent. La fel, marile corporaţii alimentare ar înceta folosirea la scară industrială a aditivilor şi ar dispărea complet, dacă agenţiile responsabile de protecţia consumatorului ar admite că aceştia sunt extrem de nocivi şi provoacă boli grave. Dar„ei” ne fac să credem că noi suntem de vină, fiind sensibili la anumite substanţe, şi nu ei, care au contaminat toate alimentele cu substanţe otrăvitoare.

Aproape 70.000 de substanţe chimice ne intoxică în fiecare clipă

images (5)

Cercetări recente din Europa şi SUA au descoperit că, la ora actuală, tehnologiile moderne folosesc aproape 70.000 de substanţe chimice, iar numărul lor creşte anual cu alte aproape 2.000. Rezultatele acestor studii au arătat că în sânge au apărut în ultimele decenii între 120 şi 160 de substanţe chimice xenobiotice, care nu au existat înainte. Un număr mare din aceste substanţe sunt cancerigene, mutagene sau teratogene.

Majoritatea lor se găsesc în mediul nostru cotidian! Putem să evităm otrăvirea corpului nostru cu aceste substanţe, folosind, pe cât posibil, alimentele cele mai puţin poluate. Un studiu s-a realizat pe un lot de voluntari, cărora li sau analizat probe de urină şi sânge. S-au descoperit urme de plumb, mercur şi alte metale grele, solvenţi pe bază de clor, insecticide, pesticide, ftalaţi etc. În organismul copiilor există o cantitate dublă din aceste substanţe.

Industria agroalimentară geme de invazia fără precedent a substanţelor chimice, şi ne „serveşte” până în prezent aproximativ 10.000 de aditivi, care se folosesc în produsele alimentare, cosmetice şi farmaceutice. Dintre aceştia, doar un număr foarte mic este menţionat pe etichete. Cei mai periculoşi sunt îndulcitorii artificiali, coloranţii, conservanţii şi intensificatorii de gust. Din nefericire, nu prea mai există produse care să nu conţină aditivi.

Cu cât sunt folosite mai multe tipuri de aditivi într-un singur produs, cu atât el este mai periculos, efectele nocive ale aditivilor potenţându-se sinergic. Urmările sunt catastrofale pentru sănătatea noastră. Câştigurile sunt de partea industriei alimentare, iar ulterior, de partea industriei medicale, căreia îi va reveni rolul de a ne „trata” de bolile „inoculate” de confraţii lor chimişti din alimentaţie.

În concluzie, consumând alimente preparate industrial („garnisite” cu aditivi din abundenţă), ne încărcăm fiinţa cu reziduuri chimice care ne intoxică organismul!Trupul nostru devine astfel un depozit de substanţe nocive – de aici, explozia generalizată de alergii, de cazuri de scădere a imunităţii, de maladii autoimune şi inflamatorii, de tumori, limfoame şi cancere.

“Argumente” pentru folosirea aditivilor chimici

Deoarece doar 1-2% dintre aditivi se folosesc în scopul conservării, restul de aditivi nu îşi justifică prezenţa în alimente. În realitate, marea majoritate a aditivilor alimentari se utilizează pentru „cosmetizarea” hranei: pentru a conferi produsului o culoare atrăgătoare şi apetisantă, pentru a masca printr-o aromă sintetică lipsa ingredientului natural, pentru a conferi un gust intens şi irezistibil, pentru a crea o textură cât mai apropiată de cea naturală.

Fără această puzderie de aditivi, ar dispărea o mare varietate de produse din industria alimentară, care, oricum, din punct de vedere nutritiv, sunt aproape nule.

Un argument penibil, folosit de producători, pentru prezenţa aditivilor în medicamente, este acela că ei există în cantităţi mai mici decât în produsele alimentare. Fals: ei sunt în cantităţi „mai mici”, dar suficient de toxice ca să creeze efecte secundare sau adverse, uneori nebănuit de grave pentru sănătate! Din păcate, oamenii folosesc tratamentul alopat, adică apelează la sistemul clasic cu substanţe chimice, fără să îşi imagineze că simplul act de a înghiţi substanţa activă chimică dintr-un medicament constituie un fenomen de „otrăvire”. În plus, medicamentele sunt pline de aditivi (îndulcitori artificiali nocivi, coloranţi, conservanţi şi alţi excipienţi etc.), care produc efecte toxice, uneori agravând chiar tulburările pentru care au fost prescrise.

Un alt argument mincinos pentru folosirea aditivilor este acela că ei se utilizează în cantităţi atât de mici, încât sunt inofensivi pentru sănătate. Fals! Acest lucru nu poate fi considerat valabil nici măcar pentru aditivii care au o acţiune toxică reversibilă asupra organismului uman. Ca să nu mai vorbim de aditivii extrem de toxici, care generează mutaţii genetice şi cancer!

Efectele nocive ale aditivilor asupra sănătăţii nu apar imediat, decât în cazul reacţiilor alergice. Aceşti ucigaşi tăcuţi, aditivii, se acumulează gradat în organism, grăbind apariţia cancerului, a bolilor cronice, degenerative, autoimune sau genetice.

De-a lungul timpului, s-a constatat cu regret că dovedirea toxicităţii unui aditiv nu este o garanţie că acesta nu va mai fi folosit ulterior. Cel mai bun exemplu în această direcţie este cazul îndulcitorilor artificiali (zaharină, aspartam, ciclamaţi etc.), a căror toxicitate a fost dovedită prin numeroase studii şi, cu toate acestea, ei continuă să fie utilizaţi, în ciuda protestelor consumatorilor şi a organizaţiilor de medicină naturistă! Totul este de fapt o mare afacere şi un cerc vicios, care cuprinde marile corporaţii alimentare, instituţiile medicale şi guvernele.

Suntem tentaţi să înghiţim orice; dacă aroma şi culoarea mâncării propuse ne inspiră ceva bun, nu ne mai preocupăm de compoziţia exactă a alimentului. Dar, ascultând următorul sfat: „Cu cât unui aliment i se face mai multă reclamă, cu atât mai puţin trebuie să-l consumăm”, vom avea cele mai mari şanse de a evita să mâncăm „gunoaiele alimentare” ce umplu rafturile supermarketurilor.

Oferit din ignoranţă sau dintr-o diabolică premeditare, avizul medicului sau cel al expertului, în ceea ce priveşte folosirea aditivilor, calmează psihicul neliniştit al consumatorului, care devine astfel un viitor pacient. Pe de altă parte, legislatorul, care ar trebui să menţină sănătatea şi ordinea publică, este de fapt cel care aprobă lista de aditivi, otrăvind populaţia.

Să nu uităm de asemeni că noi suntem cei care putem alege dacă trebuie să consumăm sau să evităm un produs. O bună documentare ne poate fără îndoială ajuta şi scoate din ignoranţă, astfel încât să putem discerne singuri ce calitate are produsul care ni se oferă.

Remediile perfect naturale pot fi folosite cu eficienţă maximă în contracararea efectelor nocive ale aditivilor

Regnul vegetal a constituit de-a lungul veacurilor principala sursă de supravieţuire pe această planetă, atât în ceea ce priveşte alimentaţia cât şi vindecarea bolilor. La începuturi, utilizarea plantelor de leac era considerată un act sacru – nu exista nici o diferenţiere între spiritualitate (religie) şi vindecare, preotul era vindecătorul sufletului şi al trupului deopotrivă – fiecare epocă fiind marcată de folosirea unor plante miraculoase.

Ultimele secole au fost marcate în schimb de dezvoltarea chimiei şi a produselor medicamentoase de sinteză; aceste sinteze plecau adesea de la formulele unor substanţe chimice pure, care au fost izolate din plante, însă marea problemă a apărut în momentul în care s-a constatat că substanţele respective, destinate vindecării, de multe ori provoacă alte îmbolnăviri sau se acumulează în organism ca reziduuri toxice.

Urmarea a fost revenirea la imensa bogăţie şi înţelepciune a naturii, în sânul căreia vom găsi mereu remedii pentru toate afecţiunile trupeşti şi sufleteşti.

Este necesară conştientizarea nocivităţii unor produse din industria alimentară, care, datorită acumulării în timp, au efecte dezastruoase asupra sănătăţii. Pentru reechilibrare, după această otrăvire lentă dar sigură de pe urma aşa-zisei „hrane moderne”, avem nevoie în primul rând de mijloace prin care imunitatea organismului să fie refăcută şi întărită, precum şi de soluţii eficiente de purificare internă.

 

Articol preluat de pe http://www.financiarul.ro/2013/10/03/e-urile-fac-parte-din-tehnologia-de-ucidere-in-masa-a-secolelor-xx-xxi/

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply