Jules Verne folosea cifrarea secreta in operele sale

Jules Verne a tratat aceasta metoda la inceputul romanului “O calatorie spre centrul Pamantului”. Citez un rezumat din  cartea “Istoria codurilor secrete” de Laurent Joffrin, pag 95, pe baza inceputului  cartii lui Jules Verne :

Savant oarecum excentric, profesorul Lidenbrock, geolog la Hamburg, gaseste intr-o veche carte islandeza un pergament acoperit de caractere ruinice, opera lui Arne Saknussemm, alchimist celebru din Evul Mediu. Lidenbrock transpune fiecare dintre aceste caractere in litere latine; mesajul ramane la fe de ascuns. Atunci Lidenbrock are o intuitie. Ghiceste ca cifrul lui Saknussemm nu este un cifru cu substitutie, ci un cifru cu transpozitie. Alege astfel sa recurga la un subterfugiu pedagogic. Ii cere nepotului sau, Axel, care ii este si asistent, sa scrie pe o hartie prima fraza care ii vine in minte. Indragostit de fiica profesorului, Grauben, Axel scrie: “Je t`aime bien, ma petite Grauben! `. Profesorul ii cere apoi sa aranjeze fraza pe verticala, dispunand literele in coloane de cate cinci, ceea ce creaza un text ciudat de forma aproape dreptunghiulara”:

Photo0438

Daca se citeste pe coloane si nu pe randuri, atunci are sens.

Lidenbrock ii cere apoi lui Axel sa prezinte textul pe un singur rand:

JMNEGE EE,TRN TBMIA! AIATUX IEPEBX

Acest sistem de cifrare, se numeste transpozitie. El consta in dispunerea randurilor unui text in coloane, apoi in asezarea lor, cap la cap, formandu-se astfel randuri noi.

Dupa aspectul lui dreptunghiular, Lidenbrock a banuit ca textul lui Arne Salnussemmk fusese cifrat conform principiului transpozitiei. Dar cand dispune in sens invers randurile si coloanele, textul ramane la fel de neclar.Cel care gaseste solutia este nepotul sau. Axel are o strafulgerare: pe dosul foii, in transparenta, cuvintele apar explicit. Pentru a-i deruta pe criptanalisti, Saknussemm a scris frazele invers. Axel pune totul in ordine, facand sa apara fascinantul mesaj: “Curajos calator, coboara in craterul Yocul din Sneffles, pe care umbra lui Scartaris il atinge inainte de calendele lui iulie, si vei ajunge in centrul Pamantului. Ceea ce eu am facut. Arne Saknussemm.”

Acest exemplu de a indica un loc secret prin miscarea soarelui care proiecteaza o umbra sau o raza intr-o directie sigura, este luat drept model de Spielberg in “Indiana Jones”, care a preluat-o la randul sau din “Omul din Rio” al lui Philippe de Broca.

Datorita unor  metode sigure de decriptare, mesajele secrete atat in fictiune cat si in realitate, rareori raman secrete.

Sursa: “Istoria codurilor secrete” –  Laurent Joffrin, pag 95, 96, 98

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply