Oameni supradotati

Multi sunt de parere ca ne folosim numai 10% din capacitatea creierului. Insa, daca ne-am antrena corespuzator, am putea utiliza mult mai mult din capacitatea creierului si, probabil,  am putea dezvolta unele capacitati asa-zis paranormale: am deveni telepati, am avea calitati telekinetice etc. 

De-a lungul veacurilor, au existat mereu oameni cu capacitati superioare. Exemple de genii ce au trait, nu cred ca ar fi cazul sa dau. Sunt si in prezent renumiti oameni din diverse domenii de activitate care prezinta o inteligenta si un nivel de evolutie net superior majoritatii. Cei mai multi dintre ei, s-au nascut cu aceste capacitati, insa mediul in care s-au antrenat, le-a favorizat dezvoltarea acestor capacitati.

Unul din aceste exemple ar fi Daniel Tammet. Dar despre cine este el, voi cita mai jos de pe http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/683-kim-peek-omul-cu-memorie-de-elefant.html :

Daniel Paul TammetDaniel Tammet este unul dintre oamenii care prin aptitudinile extraordinare dovedite ridică întrebări dificile privind posibilităţile reale ale creierului omenesc. Abilitatea acestuia de a efectua mental calcule complexe, precum şi cea de a asimila limbi străine în timp record deschide o fereastră către ceea ce am putea fi…

 Daniel Tammet face parte dintr-o categorie aparte a speciei umane: aceea a persoanelor cu aptitudini neobişnuite, incredibile (deşi dovedite) şi de neînţeles pentru ştiinţa modernă. Dacă ar fi înţelese, probabil că ar reprezenta un progres fabulos pentru om, presupunând că astfel de abilităţi ar putea fi cumva activate la fiecare dintre noi. Pentru a fi şi mai concreţi, sunt mai puţin de 50 de oameni pe planetă care intră în această categorie. Daniel Tammet este unul dintre cei mai remarcabili din acest grup exclusivist…

Care sunt aptitudinile lui Daniel? Pe de-o parte uşurinţa uluitoare de a face mental calcule cu cifre uriaşe, fără efort şi fără greşeală, iar pe de altă parte abilitatea de a învăţa o limbă străină într-un timp care pentru omul obişnuit nu este suficient nici să se familiarizeze cu aceasta.

ÎNCEPUTURILE…

Daniel Tammet s-a născut la 31 Ianuarie 1979 şi a fost al nouălea copil în familia sa. S-a născut şi a crescut în estul Londrei. La vârsta de 4 ani a suferit mai multe atacuri de epilepsie, de care a scăpat în urma unui tratament. Încă de mic a început să efectueze în minte calcule din ce în ce mai complexe. La 25 de ani a fost diagnosticat de către specialişti ai Centrului de cercetare a autismului de la Universitatea din Cambridge cu sindromul Aspenger, o formă rară de autism.

ABILITATEA DE A VEDEA NUMERE

Spre deosebire de alţi oameni cu aptitudini deosebite, Daniel Tammet este capabil să ofere explicaţii despre ceea ce se întâmplă în mintea lui atunci când, de exemplu, i se cere să dea răspunsul la următorul calcul mental: ridicarea la puterea a patra a numărului 37. Daniel afirmă că pentru el efectuarea calculelor, oricât de dificile, nu reprezintă, aşa cum este pentru noi ceilalţi, un efort mental, de multe ori copleşitor. Dimpotrivă, rezultatul îi este pur şi simplu oferit de creierul său, în formă vizuală. La început vede nişte scântei, care apoi prind formă. Aceste forme sunt transparente şi nu reprezintă foarte clar numerele pe care le reprezintă, dar Daniel ştie foarte bine care este semnificaţia fiecărei forme în parte.

Pentru unii cercetători această capacitate de a efectua calcule foarte dificile cu mare rapiditate şi precizie a părut îndoielnică. Unul dintre testele pe care Daniel le-a efectuat a fost acela de spune valoarea lui Pi, pe cât cu putinţă (după cum se ştie, pi este un număr iraţional, adică ce nu poate fi scris sub forma unei fracţii; acesta are un număr infinit de zecimale care nu conţin secvenţe ce se repetă).

Ce a fost performanţa lui Daniel Tammet?  A vorbit 5 ore şi 9 minute încontinuu, spunând fără greşeală nu mai puţin de 22.514 cifre consecutive. Această demonstraţie a aptitudinii fenomenale a lui Tammet s-a desfăşurat la sediul Muzeului de Istorie a Ştiinţei din Oxford, Marea Britanie pe 14 martie 2004.

ABILITATEA DE A ÎNVĂŢA LIMBI STRĂINE

Daniel Tammet vorbeşte 9 limbi străine, printre care – vă vine să credeţi sau nu – şi limba română. Celelalte limbi vorbite sunt: franceza, finlandeza, germana, spaniola, lituaniana, islandeza, galeza şi esperanto. O altă provocare pentru Tammet – la care a fost supus pe timpul filmărilor unui documentar realizat de BBC (The Boy with the incredible brain) şi transmis în anul 2004 – a fost aceea de a învăţa o limbă străină, în speţă islandeza, într-o săptămână. În a şaptea zi acesta a apărut la televiziunea islandeză conversând în limba nativă a moderatorului islandez… Profesorul de islandeză, vorbind despre capacitatea lui Daniel de a asimila limba islandeză a avut de spus doar atât: “supraomenesc, genial!”.

În paranteză fie spus, dată fiind capacitatea uluitoare de a asimila o limbă străină, orice cifră referitoare la numărul de limbi vorbite de Daniel Tammet poate fi depăşită de evenimente. Dacă o să verificaţi pe Internet, în funcţie de sursă, cifra o să difere.

OPERA ŞI VIAŢA SOCIALĂ

Întâi de toate trebuie spus că spre deosebire de Kim Peek ( omul cu memorie de elefant, cu care Daniel s-a întâlnit în timpul filmărilor la documentarul “The boy with the incredible brain” ) şi alte persoane cu sindromul savantului, Daniel Tammet  este sociabil şi nu are trăsăturile cunoscute ale unui autist. Deşi suferă de sindromul savantului acesta nu are nevoie de ajutorul cuiva pentru activităţile zilnice obişnuite, putând vieţui complet independent.

Daniel a scris două cărţi: Born on a blue day şi Embracing the Wide Sky, în care acesta vorbeşte despre viaţa sa şi despre modul în care funcţionează mintea sa uluitoare. Born On A Blue Day a fost un best-seller la New York Times şi a fost numită “Cea mai bună carte pentru tineri adulţi” în anul 2008 de American Library Association.”

Puteti urmari si un documentar despre el:

Exista un congres al supradotatilor denumit MENSA, in care mari genii se intalnesc pentru a dezbate diverse subiecte si a pune la punct noi teorii. Citez de pe http://www.independent-al.ro/mistere/secretul-din-mintea-geniilor.html :

Brain-Scan-edited-982x1024

“La primul congres european al oamenilor supradotaţi, desfăşurat anul trecut la Köln, au fost prezenţi 350 de participanţi din 20 de ţări. “Supradotat înseamnă că eşti foarte inteligent. Şi eu sunt puţin inteligent!”, a declarat, pentru Deutsche Welle, cel mai tânăr participant, Julian, 8 ani. “Puţin inteligent” înseamnă: la vârsta de şase ani, la testul IQ, a obţinut 142 puncte. Coeficientul unui om normal este de 100 puncte, iar tot ce trece de 130 intră în categoria supradotat. Christine Warlies, preşedinte al asociaţiei oamenilor supradotaţi (Mensa), precizează: “Există prejudecata că genii sunt numai în matematică, fizică şi IT. Deseori femeile se subestimează, crezând că dacă nu sunt bune la matematică nu au cum să fie supradotate, dar nu este adevărat!” Indiferent de profesie, oricine poate deveni membru al asociaţiei MENSA dacă obţine cel puţin 130 de puncte la testul IQ. Printre aceştia se regăsesc şi mulţi autişti sau persoane cu alte handicapuri. 

 Excepţionala memorie a lui Rain Man

Se ştie că autiştii au o memorie impresionantă (fotografică!) şi sunt în stare să reţină conţinutul a mii de manuale de şah ori să reproducă impecabil o bucată muzicală pe care au auzit-o doar o dată. Dar sunt consideraţi adesea handicapaţi, din cauza imposibilităţii integrării sociale. „Înainte, erau numiţi depreciativ <idiot savants>”, spune prof. Darold Treffert, şef al Departamentului Psihiatrie la St. Agnes Hospital din Fond du Lac (Wisconsin), care a avut de-a face ani de zile cu asemenea “oameni speciali”. Oameni precum Kim Peek, un american în vârstă de 55 de ani, pe care scenaristul Barry Morrow l-a avut ca sursă de inspiraţie pentru personajul principal al filmului „Rain Man“. Peek s-a născut cu capul de dimensiuni cu o treime mai mare decât cele normale, dar cercetătorii care i-au studiat creierul n-au putut explica extraordinara sa ţinere de minte: poate calcula în ce zi a săptămânii a căzut o anume dată istorică – şi asta pentru un interval de 4000 de ani!- ştie exact care ani au fost bisecţi şi care nu, cunoaşte toate legăturile dintre liniile de autobuze, reţeaua de străzi, prefixele telefonice şi codurile poştale din SUA!

Un alt exemplu este Matt Savage. La 6 ani a învăţat să cânte la pian, pentru ca după numai 12 luni să înceapă să compună. Micul artist autist şi-a editat ulterior propriul CD cu piese de jazz. „În vreme ce interpretarea altor virtuozi pare mecanică, Matt este un maestru al variaţiunilor”, spune Darold Treffert. Şi cazul lui Stephen Wiltshire este interesant „Creion“ şi „hârtie“, acestea au fost primele cuvinte rostite de băieţelul autist ajuns la vârsta de 5 ani. Cu o memorie vizuală fotografică, Wiltshire, devenit între timp adult, scanează străzile şi panorama oraşelor, pentru a le reproduce apoi desenat. Prietenii şi rudele îl numesc “o cameră foto vie”. „Luaţi-le lui Kim Peek cărţile, lui Matt Savage pianul şi lui Stephen Wiltshire creionul – şi i-aţi distrus“, afirmă Darold Treffert. „Căci ei sunt de-a dreptul instaţiabili în a primi stimuli din exterior şi a-i prelucra în manieră proprie”. Dacă le sunt satisfăcute aceste porniri, devin adevăraţi maeştri. În lumea lor, “o insulă a ordinii”, singura în care se simt bine.

Unii oameni excelează în matematică, muzică sau desen, aptitudini determinate de jumătatea dreaptă a creierului. Or, supra-activitatea acestei emisfere ar trebui compensată – cred cercetătorii- de deficite ale celei stângi, cauzată de vreo boală sau de vreun accident. De pildă, neurologii de la Crafton Hills College din Yucaipa, California, au studiat cazul unui băieţel de 9 ani, împuşcat în cap, în partea stângă. În uma accidentului, a rămas surdomut şi cu un handicap mintal, ceea ce nu l-a împiedicat să înceapă brusc să construiască aparate tehnice dintre cele mai complexe. Alte exemple sugestive: 12 pacienţi suferind de o formă a maladiei Alzheimer au devenit dintr-o dată capabili să cânte piese muzicale grele la un instrument sau să deseneze. Scanările cerebrale au arătat că toţi aveau emisfera stângă vătămată. ”Pe lângă accidente, şi o intoxicare cu testosteron, petrecută în timpul dezvoltării embrionale, poate cauza < sindromul savantului>”, presupune psihiatrul Darold Treffert. Teoria se bazează pe faptul că emisfera cerebrală stângă se formează mai lent decât cea dreaptă, ceea ce înseamnă că e mai mult timp supusă influenţelor dăunătoare de dinaintea naşterii. Iar hormonul testosteron, prezent în sângele bărbaţilor, e indicat drept vinovat pentru vătămarea legăturilor neuronale din partea stângă a creierului. „De aceea băieţii sunt mult mai des afectaţi de autism şi de sindromul savantului decât fetele“, explică Darold Treffert. Autiştii percep lumea obişnuită ca univers ostil, motiv pentru care se închid în ei şi se izolează. Oamenii de ştiinţă cred că bolnavilor le lipseşte filtrul care să blocheze informaţiile inutile, ceea ce-i face să reţină şi cele mai neînsemnate detalii, neglijând total contextul. De aici şi memoria lor fenomenală. 

Un coeficient de inteligenţă (IQ) ridicat se asociază atât cu mărimea creierului, cât şi cu energia consumată de neuroni, au relevat cercetări recente. Astfel, psihiatrul Philip Shaw, de la Institutul Naţional de Sănătate Mintală, a scanat în 2006 creierele a 307 copii mai mult sau mai puţin inteligenţi, micuţii fiind urmăriţi pe durata a câţiva ani. La capătul cercetării s-a observat că geniile sub 8 ani au un cortex cerebral neaşteptat de subţire. Richard J. Haier, de la Universitatea din California, a studiat şi el, în 2004, peste 40 de adulţi cu vârste cuprinse între 18 şi 84 de ani, concluzionând că IQ-ul depinde de mărimea unor regiuni plasate în zona mediană a creierului (girus cingulat). Pe de altă parte, psihiatrul Richard J. Haier apreciază că inteligenţa depinde de cât de bine circulă informaţia prin reţelele neuronale din zona frontal-parietală, responsabilă pentru atenţie şi memorie. Culmea e că, în rezolvarea sarcinilor de dificultate medie, geniile consumă mai puţină energie cerebrală decât oamenii normali! Au demonstrat-o psihologul Aljoscha Neubauer şi echipa sa de la Universitatea din Graz, prin electroencefalograme care arată că, „în timpul unor teste de inteligenţă, regiunile frontale ale cortextului – implicate în activităţi cognitive superioare – erau mai puţin active la indivizii mai inteligenţi“. Asta nu înseamnă că, în abordarea sarcinilor complicate, geniile nu-şi pun mintea la treabă din plin! “

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply