Protocoalele masonice 1-8

Protocoalele masonice 1-8

OBSERVATII PE MARGINEA PROTOCOALELOR:
Din cele expuse în Protocoale se poate constata ca acestea formeaza un vast plan masonic de cucerire si îngenunchiere a lumii crestine, conceput în cele mai mici amanunte.
Societatea si sufletul individului au fost analizate într-un mod cu adevarat stiintific, toate punctele vulnerabile fiind identificate pentru ca masonii sa aiba unde sa loveasca. Pregatiti în spiritul satanicei lor doctrine, ei au pornit atacul, dar nu într-o tara sau doua, ci pe întreg globul pamântesc, bazându-se, deci, pe lipsa de pregatire a crestinilor. Minciuna, santajul, perfidia, coruptia, tradarea, lingusirea, crima si necinstea, în toate formele lor, sunt armele cu care lupta Francmasoneria.

PRIMUL PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Dreptul, în viziunea francmasonilor, consta în forta. Libertatea este o idee himerica. Liberalismul si anarhia. Credinta. Autonomia. Despotismul exercitat prin intermediul capitalului. Dusmanul intern. Multimea trebuie sa fie pacalita. Anarhia si efectele ei. Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic comun. Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare. Puterea ascunsa francmasonica trebuie sa fie de neînvins. Scopul francmasonic justifica întotdeauna mijloacele. Multimea este oarba si de aceea poate sa fie atât de usor manipulata de francmasoni. Alfabetul politic secret. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul principal urmarit de francmasoni este autocratia. Lichiorurile tari si bauturile alcoolice în exces, care fac sa slabeasca constiinta crestinilor. Clasicismul. Desfrâul generalizat. Principiul si regulile principale ale guvernului superstatal francmasonic. Teroarea necesara. Libertate, Egalitate, Fraternitate sau marea minciuna. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocratiei crestine trebuie sa fie cât mai repede nimicite. Noua aristocratie care trebuie sa apara. Un calcul psihologic folosit de francmasoni. Abstractia utopica a libertatii. Amovibilitatea (revocarea) reprezentantilor poporului.

    Sa lasam la o parte vorbele goale si sa cercetam fiecare idee în sine, sa luminam situatia prin comparatii si deductii.
Eu va voi arata, deci, sistemul nostru, atât din punctul nostru de vedere, cât si din acela al crestinilor.
Trebuie cunoscut ca oamenii care au instincte si porniri rele, sunt mult mai numerosi decât cei care au porniri bune. De aceea, cele mai bune rezultate se ating guvernând pe oameni prin violenta si teroare, nu prin discutii academice. Fiecare om este însetat de putere, fiecare ar voi sa se faca dictator, daca ar putea. În acelasi timp, sunt foarte multi cei care ar fi oricând gata sa jertfeasca bunurile celorlalti, pentru a-si atinge propriul lor bine.
Ce lucru a tinut si tine în frâu fiarele salbatice care se numesc oameni? Ce i-a calauzit pâna acum? La început ei s-au supus puterii oarbe a pumnului, mai târziu legii, care nu este decât aceeasi putere, dar mascata. De aceea ajungem la concluzia ca dreptul e în forta, dreptatea este de partea puterii.
Libertatea este o idee, un gând, un fapt. Trebuie stiut cum sa se fluture aceasta idee, când este nevoie sa fie atras poporul în cursa vicleana a unei idei, în jurul unui anumit partid, mai ales daca acest partid are de gând sa îl zdrobeasca pe cel aflat la putere. Problema aceasta devine usoara daca adversarul îsi gaseste puterea în ideea de libertate, în ceea ce se numeste liberalism, si mai ales daca îsi jerfeste ceva din putere pentru aceasta idee. Iata în ce va constata atunci triumful teoriei instituite de noi: frânele slabite ale puterii sunt luate în mâna de catre altii, deoarece forta oarba a maselor nu poate ramâne nici o singura zi fara sa fie strunita si pentru ca noua putere nu face decât sa ia locul celei vechi, deja slabite prin ideea de liberalism.
În zilele noastre, puterea aurului a înlocuit puterea guvernelor liberale. A fost o vreme când domnea credinta. Ideea de libertate este acum irealizabila, deoarece nimeni nu stie sa se foloseasca de ea într-o masura dreapta. Este suficient sa fie lasat poporul sa guverneze câtva timp singur, pentru ca aceasta autonomie sa se transforme de îndata în destrabalare. Iar în clipa aceea se nasc dezbinari care se transforma foarte repede în lupte sociale, în care Statele se mistuie si unde marimea lor se preface în cenusa.
Fie ca Statul se istoveste de propriile lui framântari, fie ca certurile sale launtrice îl aduc în stare de a fi la bunul plac al dusmanilor din afara, din acel moment el poate fi socotit ca pierdut si fara de scapare. El intra astfel în stapânirea noastra. Puterea capitalului, care acum este în întregime în mâinile noastre, îi apare atunci acestui Stat ca o luntre de scapare, de care este silit sa se agate pentru a nu se îneca.
Pe aceia pe care sufletul lor simtitor i-ar face sa considere netrebnice aceste gânduri, i-as întreba: daca un Stat are doi dusmani si daca îi este îngaduit sa foloseasca împotriva unuia dintre ei, dusmanul din afara, toate mijloacele de lupta, ca de pilda: de a nu-i aduce la cunostinta planurile de atac si de aparare, de a-l surprinde noaptea, sau cu puteri mai mari, fara ca toate acestea sa fie privite ca imorale; de ce, aceleasi masuri întrebuintate de noi împotriva unui dusman si mai rau, care urmaresc sa darâme ordinea sociala si proprietatea, ar fi privite ca neîngaduite si imorale?
O minte bine cumpanita poate oare nadajdui sa aiba sansa sa cârmuiasca cu folos popoarele prin îndemnuri cuminti sau prin convingere atunci când calea e deschisa contrazicerii, fie chiar nesocotita si fara însemnatate, dar totusi ademenitoare pentru poporul care întelege totul numai usurel, la suprafata? Oamenii, fie ca fac parte din patura de jos, fie ca nu, sunt cârmuiti de micile lor patimi, de obiceiurile, de traditiile si de teoriile lor sentimentale. Sunt robi inconstienti ai împartirii în partide care se împotrivesc întelegerii celei mai cuminti. Orice hotarâre a multimii atârna de o majoritate întâmplatoare si este mai mereu superficiala. Fara a cunoaste tainele politice, multimea ia hotarâri fara rost; si atunci un fel de anarhie sapa pe dedesubt guvernul.
Politica nu are nici o legatura cu morala. Guvernul, care se lasa condus de morala, nu este politic si, prin urmare, puterea lui este subreda. Acela care vrea sa domneasca trebuie sa se foloseasca de viclenie si fatarnicie. Marile însusiri ale poporului – sinceritatea si cinstea – sunt defecte pentru politica, pentru ca ele doboara regi si tronuri mai usor decât dusmanul cel mai puternic. Aceste însusiri trebuie sa le lasam regatelor crestine; noi nu trebuie în nici un caz sa le luam drept calauza.
Scopul nostru este sa avem în mâna puterea. Cuvântul DREPT este o idee abstracta pe care nimic nu o îndreptateste. Acest cuvânt nu înseamna decât atât: “Da-mi ceea ce vreau, pentru a putea dovedi ca sunt mai tare decât tine”. Unde începe si unde se sfârseste dreptul?
Într-un Stat unde puterea este rau organizata, unde legile de guvernare au devenit impersonale si usor de ocolit, în urma drepturilor nenumarate întemeiate de liberalism, eu socotesc ca este un nou drept al meu sa ma arunc, pe baza legii celui mai tare, asupra tuturor ordinelor si asupra tuturor regulilor stabilite, si sa le rastorn; sa pun mâna pe legi, sa cladesc toate institutiile si sa ma fac stapânul celor care mi-au predat mie drepturile pe care le daduse forta lor si de care s-au lepadat de buna voie, din liberalism.
Din pricina slabiciunii de astazi a tuturor puterilor, stapânirea noastra va fi mai trainica decât oricare alta, pentru ca ea nu va putea fi înfrânta. Pentru aceasta este însa necesar ca ea sa se fi înradacinat atât de bine, încât nici un siretlic sa nu o mai poata darâma.
Din raul trecator pe care suntem siliti sa-l facem acum, se va naste ulterior binele unui guvern neclintit care va restabili mersul regulat al mecanismului existentei nationale, tulburat de liberalism. Rezultatul îndreptateste mijloacele. Sa ne orientam cu luare aminte în planurile noastre, mai putin asupra celor bune si morale si cel mai mult asupra celor trebuincioase si folositoare.
Avem înaintea noastra un plan, în care este trasa în mod strategic linia de care nu ne putem îndeparta, fara a primejdui opera mai multor veacuri.
Pentru a gasi mijloacele care duc la acest scop, trebuie sa tinem seama de lasitatea, de nemernicia, nestatornicia multimii, de neputinta ei de a întelege si cumpani posibilitatile si împrejurarile propriei sale vieti si ale bunastarii sale. Trebuie sa întelegem ca puterea multimii este oarba, nesabuita, cel mai adesea ea nu gândeste, ci se ia dupa orice zvon. Un orb nu poate calauzi un alt orb fara ca sa-l duca la prapastie. Tot astfel, membrii multimii, iesiti din popor – oricât le-ar fi mintea de geniala -, nu pot pretinde sa conduca poporul fara a-l pierde în întregime, din pricina ca ei nu înteleg nimic din politica.
Numai un individ pregatit înca din copilarie pentru autocratie poate recunoaste graiul politicii si realitatea ei. Un popor lasat pe seama lui proprie, adica pe seama celor ridicati din sânul sau, se ruineaza prin certurile partidelor atâtate de setea de putere, si prin dezordinile care se nasc de aici. Este oare cu putinta ca poporul sa judece linistit, fara dusmanii launtrice si sa conduca afacerile tarii, care nu pot fi amestecate cu interesele personale? Se pot ei apara împotriva dusmanilor din afara? Nu, e cu neputinta! Un plan împartit în atâtea capete câte are multimea îsi pierde unitatea, devine de neânteles si fara putinta de a fi înfaptuit.
Numai un autocrat (un singur stapân atotputernic) poate alcatui planuri mari si limpezi, poate aseza la locul sau fiecare lucru, în mecanismul masinii guvernamentale. Sa recunoastem, deci, ca un guvern folositor tarii si în stare sa-si atinga scopul propus, trebuie sa fie condus de un singur individ responsabil. În anarhia absoluta, civilizatia nu poate exista. Ea nu este opera poporului ci a conducatorului ei, oricare ar fi el. Multimea este un barbar ce îsi arata barbaria la orice prilej. Îndata ce poporul apuca în mâini libertatea, ea se transforma foarte repede în anarhie, care e treapta cea mai deplina a barbariei.
Închipuiti-va dobitoacele acelea umane îmbibate de alcool, naucite de vin, carora li se va da dreptul de a bea fara masura, în acelasi timp în care li se va da libertatea. Noi nu putem îngadui ca ai nostri sa decada pâna la o asemenea treapta. Popoarele crestine sunt îndobitocite de bautura. Tineretea le este irosita si înjosita de studiile clasice complet inutile si de desfrânarea precoce la care i-au impus agentii nostri: profesorii, oamenii de serviciu, guvernantele din casele bogate, apoi însasi negustorii nostri si chiar femeile noastre din localurile de petrecere ale crestinilor. În rândul acestora din urma eu numar si pe asa zisele “femei din lumea buna”, care la rândul lor imita de buna voie, ca niste maimute, luxul si desfrânarea celor dintâi.
Cuvântul nostru de ordine este: putere cu orice pret si fatarnicie. Singura puterea poate învinge în politica, mai ales când este ascunsa în talentele trebuincioase oamenilor de Stat. Violenta trebuie sa fie un principiu, viclenia si fatarnicia o regula pentru guvernele care nu vor sa-si predea coroana în mâinile agentilor unei noi puteri. Acest rau este singurul mijloc de a ajunge la scopul pe care îl urmarim noi. De aceea, noi nu trebuie sa ne oprim în fata mituirii, înselatoriei, tradarii, ori de câte ori ele ne pot servi atingerii scopului nostru. În politica trebuie sa te pricepi sa iei proprietatea altuia fara a sovai, mai ales daca poti obtine prin acest mijloc supunerea si puterea.
Statul nostru, în aceasta cucerire pasnica, are dreptul sa înlocuiasca grozaviile razboiului prin condamnari la moarte mai putin vazute si mai folositoare, necesare adeseori pentru a întretine teroarea aceasta care face popoarele sa asculte orbeste. O neînduplecare constanta, dar strasnica este cel mai mare sustinator al puterii unui Stat; prin urmare, nu este numai în folosul nostru, este chiar de datoria noastra sa ne tinem de acest program al violentei si fatarniciei. O asemenea doctrina bazata pe calcul este tot atât de folositoare ca si mijloacele pe care le întrebuinteaza. Nu numai prin aceste mijloace, dar si prin aceasta doctrina a neînduplecarii, vom învinge si vom robi Guvernului nostru Suprem toate celelalte guverne. Va fi îndeajuns sa se stie ca suntem neînduplecati, pentru ca orice nesupunere sa înceteze.
Noi, înca din vechime, am aruncat poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, cuvinte repetate de atâtea ori de catre papagalii inconstienti care, atrasi din toate partile de aceasta momeala, nu s-au folosit de ea decât pentru a nimici prosperitatea lumii si adevarata libertate individuala, altadata atât de bine asigurata prin constrângerea multimii. Oamenii care s-au crezut inteligenti, n-au stiut sa descurce întelesul ascuns al acestor cuvinte si n-au vazut deloc ca ele se contraziceau, ei nu au vazut ca în realitate nu exista egalitate în natura si ca nu poate sa existe libertate, ca natura însasi a creat inegalitatea mintilor, a caracterelor si a inteligentelor, atât de mult supuse legilor ei. Acesti oameni nu au înteles ca multimea este o putere oarba si ca parvenitii pe care si-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai putini orbi în politica decât ea însasi. N-au înteles ca initiatul, cel introdus în tainele politicii, fie el chiar un prost, poate guverna, în vreme ce multimea neinitiatilor, fie chiar plini de geniu, nu înteleg nimic din politica. Toate aceste gânduri nu le-au venit deloc în minte crestinilor. Totusi, pe aceasta se întemeia principiul guvernamântului drastic. Tatal, Domnitorul, transmitea fiului sau secretele politicii, necunoscute, în afara de membrii familiei domnitoare, pentru ca nimeni sa nu le poata trada. Mai târziu, obiceiul transmiterii adevaratelor principii ale politicii, s-a pierdut. Izbânda operei noastre s-a marit mult prin aceasta.
Totusi, în lumea întreaga, cuvintele LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE au adus în rândurile noastre, prin mijlocirea agentilor nostri orbi, legiuni întregi de crestini care ne purtau cu însufletire steagurile. Aceste cuvinte erau pentru ei niste viermi care rodeau prosperitatea tuturora, distrugând peste tot pacea, solidaritatea, stapânind pe dedesubt toate institutiile Statului. Veti vedea din cele ce urmeaza sa va comunicam, ca aceasta ne-a folosit cel mai mult noua. Acest aspect ne-a dat, printre altele, putinta de a obtine cheia cea mai importanta sau, mai bine zis, de a desfiinta privilegiile pe care era întemeiata aristocratia crestinilor si singurul mijloc de aparare ce-l aveau împotriva noastra popoarele si natiunile. Pe ruinele jalnice ale aristocratiei naturale si ereditare noi ne-am ridicat aristocratia noastra, a inteligentei si a banului. Am luat drept baza a acestei noi aristocratii bogatia, care depinde de noi, si stiinta, care este îndrumata de maestrii nostri.
Izbânda noastra a mai fost mult usurata si prin faptul ca, în legaturile noastre cu oamenii de care aveam nevoie, am stiut întotdeauna sa atingem si sa influentam corzile cele mai sensibile ale sufletului oamenilor: meschinaria, lacomia, neîndestularea, lipsurile materiale, fiecare dintre aceste slabiciuni omenesti, luate în parte, fiind în stare sa înabuse gradat neatârnarea gândului, punând vointa oamenilor în slujba celor care astfel le cumpara sufletul.
Ideea abstracta a libertatii ne-a dat putinta de a face multimea sa înteleaga ca un guvern nu este altceva decât un loctiitor al proprietarului tarii, adica al poporului, si ca poate fi schimbat asa cum se schimba manusile învechite.
Amovibilitatea (faptul de a fi revocat) reprezentantilor poporului îi pune totdeauna la dispozitia noastra; ei depind de alegerea noastra.

AL 2-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Toate razboaiele economice sunt de fapt temelia suprematiei francmasonice. Administratia vizibila si “Consilierii francmasonici secreti care actioneaza din umbra”. Succesul foarte mare al tuturor doctrinelor distrugatoare. Asimilarea anumitor principii francmasonice în politica. Rolul de manipulator eficient al maselor care revine presei. Pretul socotit al aurului si valoarea victimelor omenesti. Este în interesul nostru ca razboaiele sa nu urmareasca, daca se poate, câstiguri teritoriale. Razboiul fiind astfel mutat pe terenul economic, natiunile vor simti puterea stapânirii noastre si situatia va pune pe cei doi vrajmasi la dispozitia agentilor nostri internationali, care au mii de ochi pe care nici o granita nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internationale vor covârsi drepturile nationale, în adevaratul înteles al cuvântului, si ele vor guverna popoarele la fel cum reglementeaza dreptul civil al Statelor legaturile dintre supusii lor.

    Administratorii, alesi cu grija din popor de catre noi dintre crestinii inconstienti cei mai slugarnici, nu vor fi niciodata oameni competenti pentru administratia tarii. În acest chip ei vor deveni niste papusi trase de ata de catre inteligentii si genialii nostri sfetnici, de catre specialistii nostri, crescuti si pregatiti înca din copilarie în vederea administrarii afacerilor lumii întregi. Voi stiti ca specialistii nostri si-au câstigat cunostintele necesare administrarii si punerii în practica a planurilor noastre politice, din experienta istoriei, din studiul tuturor evenimentelor importante.
Crestinii nu se orienteaza dupa practica observatiilor impartiale culese din istorie, ci dupa o rutina teoretica, incapabila de a ajunge la vreun rezultat real. De aceea niciodata noi nu ne vom orienta dupa ei; sa-i lasam sa-si mai petreaca înca ceva timp ca sa se mai hraneasca cu noi nadejdi si noi petreceri, sau cu amintirea placerilor trecute. Sa-i lasam sa creada în însemnatatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile stiintei, la teorii. Tocmai de aceea propagam în continuu, prin presa noastra, încrederea lor oarba în aceste legi. Clasa inteligenta a crestinilor va fi mândra de cunostintele sale si, fara a le examina în mod logic, ea va pune în aplicare toate învataturile stintei nascocite de catre agentii nostri pentru a le calauzi mintile în directia care ne este trebuincioasa noua.
Sa nu credeti nici o clipa ca aceste afirmatii sunt fara o baza serioasa: gânditi-va la succesul pe care l-am stiut fauri cu Darwinismul, Marxismul, Nietzscheismul. Însa numai noua influenta cu adevarat rea a acestor tendinte trebuie sa ne fie cunoscuta.
Trebuie permanent sa tinem cont de ideile, caracterele, tendintele moderne ale popoarelor, pentru a nu face greseli în politica si în administrarea afacerilor. Sistemul nostru, ale carui parti pot fi alcatuite în mod deosebit dupa popoarele pe care le întâlnim în drumul nostru, nu poate reusi daca realizarea sa practica nu este bazata pe confruntarea rezultatelor trecutului cu prezentul.
Statele de astazi au o mare putere ce poate fi influentata foarte mult: PRESA. Rolul presei este de a arata nemultumirile asa-zise intolerabile, de a aduce la cunostinta plângerile poporului, de a crea nemultumiti si de a le pune la dispozitie un glas.
Presa întruchipeaza în aparenta libertatea cuvântului. Dar Statele nu au stiut sa foloseasca aceasta putere si acum ea a cazut aproape în întregime în mâinile noastre. Prin ea noi am obtinut o mare trecere, cu toate ca am stat în umbra, multumita ei am strâns în mâinile noastre AURUL, în ciuda valurilor de sânge si de lacrimi în mijlocul carora am fost siliti sa ni-l agonisim. Dar toate acestea le-am rascumparat, pâna la urma, jertfind pe multi dintre ai nostri. Fiecare victima din rândurile noastre, valoreaza cât mii de crestini înaintea lui Dumnezeu.

AL 3-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Sarpele francmasonic simbolic si semnificatia lui secreta. Nestabilitatea urmarita a balantei constitutionale. Teroarea necesara care se inoculeaza în palate. Puterea francmasonica si ambitia. Masinile ridicole de vorbit, parlamentare si pamfletele. Abuzurile curente ale puterii. Sclavia economica. “Adevarul poporului”. Acaparatorii si aristocratia. Armata secreta a francmasonilor. Accelerarea prin toate mijloacele a degenerarii crestinilor. Foamea generalizata si dreptul de neclintit al capitalului. Venirea si încoronarea “stapânului planetar universal”. Scopul fundamental secret al programelor viitoarelor scoli populare ale francmasonilor. Secretul stiintei ordinii sociale. Criza economica generala provocata de francmasonerie. Siguranta celor care care sunt de ai “Nostri”. Despotismul prestabilit al francmasonilor si domnia necesara a ratiunii. Pierderea unui calauzitor. Francmasoneria si cum a provocat chiar ea în realitate “Marea” Revolutie Franceza. Regele despot este o prefigurare a “STAPÂNULUI PLANETAR UNIVERSAL”. Cauzele de baza ale invulnerabilitatii francmasoneriei mondiale. Libertatea este o himera.

    Va pot anunta ca suntem deja aproape de telul final. Înca putin timp si cercul se va închide. Când cercul va fi închis, toate Statele Europei vor fi cuprinse în el ca în niste catuse puternice.
Balanta constitutionala va fi în curând rasturnata, deoarece noi am falsificat-o în asa fel ca sa se aplece când într-o parte, când într-alta, pâna ce, în sfârsit, se va prabusi. Crestinii credeau ca au faurit-o destul de puternica si asteptau întotdeauna ca cele doua talere sa fie în echilibru. Acum persoanele domnitoare sunt puse la zidul infamiei de catre reprezentantii lor, care fac neghiobii si se lasa târâti de catre puterea lor, fara control si fara responsabilitate. Acesti reprezentanti îsi datoreaza puterea terorilor prin care sunt stapânite Palatele. Persoanele domnitoare, nemaiavând deloc legatura cu poporul lor, nu se mai înteleg cu el si nu se pot apara împotriva persoanelor lacome dupa putere. Puterea clarvazatoare a persoanelor domnitoare si puterea oarba a poporului fiind acum despartite de catre noi, si-a pierdut toata însemnatatea; separate, sunt în prezent tot atât de neputincioase precum orbul fara toiag.
Pentru a îndemna pe ambitiosi sa abuzeze de putere, noi am pus fata în fata toate fortele, dezvoltând si amplificând toate înclinatiile lor liberale catre independenta. În acest scop am încurajat orice actiune rea, am înarmat toate partidele, am facut din putere tinta tuturor ambitiilor. Am transformat în arene de lupta Statele unde se dezvolta si se manifesta astfel de tulburari. Înca putina vreme si dezordinea, împreuna cu falimentul, vor apare peste tot.
Neobositii limbuti au transformat sedintele Parlamentelor si adunarilor administrative în sterile lupte oratorice. Ziaristii îndrazneti, pamfletari fara rusine, ataca zilnic personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregati prabusirea în final a tuturor institutiilor si atunci totul va fi rasturnat sub loviturile multimii înnebunite.
Popoarele sunt înlantuite prin munca grea, cu mai multa eficienta si tarie decât au fost înlantuite de sclavie si robie. Din sclavia antica ori din robia Evului Mediu se mai putea scapa uneori, într-un fel sau altul. Sclavii puteau fi rascumparati, dar astazi noi urmarim ca majoritatea oamenilor sa nu poata scapa de mizerie. Drepturile pe care noi le-am înscris în constitutii sunt himerice închipuiri pentru multime deoarece ele sunt neadevarate. Toate aceste asa-zise “drepturi ale poporului” nu pot exista decât în închipuire, fiindca în realitate ele nu pot fi înfaptuite niciodata. Pentru muncitorul proletar, încovoiat si epuizat de munca lui grea, zdrobit de o cruda soarta, ce pret are dreptul dat vorbaretilor de a flecari, dreptul dat ziaristilor de a scrie tot soiul de nerozii alaturi de lucruri serioase, din moment ce proletariatul nu trage alt folos din constitutie decât nenorocitele farâmituri pe care i le aruncam de la masa noastra îmbelsugata, în schimbul unui vot favorabil planurilor complicilor si agentilor nostri? Drepturile republicane sunt o amagire pentru bietul om: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i îngaduie sa se foloseasca de ele; în schimb, aceste drepturi îi iau si garantia unui câstig statornic si sigur, punându-l la bunul plac al grevelor patronilor sau camarazilor.
Sub conducerea noastra, poporul a distrus aristocratia (nobilimea), care-i era ocrotitoarea si mama hranitoare naturala, de a carei înflorire depindea si bunastarea poporului. Acum când aristocratia este distrusa, poporul a cazut sub stapânirea hraparetilor, a speculantilor îmbogatiti, care îl apasa într-un chip nemilos.
Noi vom aparea mai târziu muncitorului ca niste eliberatori de acest jug, când îi vom propune sa intre în rândurile acestei armate de socialisti, de anarhisti de comunisti pe care, sub pretext de solidaritate, o sustinem totdeauna înfruntând printre ei membrii francmasoneriei noastre sociale. Aristocratia, care se bucura de dreptul asupra muncii lucratorilor, avea interes ca muncitorii sa fie satui, sanatosi si puternici. Interesul nostru este, dimpotriva, ca toti crestinii sa degenereze cât mai repede. Puterea noastra izvoraste din lipsuri, din foame cronica, din slabiciunea muncitorului, deoarece toate acestea îl supun vointei noastre si îl fac sa-si piarda si puterea si hotarârea de a se împotrivi acestei vointe. Foamea da capitalului mai multe drepturi asupra muncitorului decât capatase aristocratia de la puterea regilor si a legilor. Prin mizerie si prin ura pe care o produce ea, noi îndrumam multimile, ne folosim de mâinile lor pentru a zdrobi pe cei ce se împotrivesc planurilor noastre.
Atunci când va veni vremea ca regele nostru universal, al întregii planete, sa fie încoronat, toate aceste mâini vor matura din calea noastra tot ceea ce ar putea fi o piedica.
Crestinii aproape ca au pierdut obisnuinta de a gândi fara ajutorul sfaturilor noastre stiintifice. Iata de ce ei nu vad trebuinta grabnica de a face ceea ce vom face noi atunci când ne va fi sosit domnia si anume de a propavadui în scolile primare singura stiinta adevarata, care e cea dintâi dintre toate stiintele ordinii sociale, ale vietii omenesti si ale existentei sociale, stiinta care arata diviziunea muncii si împartirea oamenilor în clase si conditii deosebite.
Trebuie ca fiecare sa stie ca niciodata nu poate exista egalitate în urma deosebitelor feluri de munca la care sunt supusi oamenii, ca nu pot fi toti deopotriva raspunzatori înaintea legii; ca, de pilda, raspunderea nu e aceeasi pentru acela care nu aduce atingere decât cinstei lui proprii. Adevarata stiinta a ordinii sociale, în taina careia noi nu lasam sa patrunda crestinii, ar arata tuturor ca locul si munca fiecaruia trebuie sa fie diferita, pentru a nu fi un izvor de încurcaturi în urma lipsei de potrivire dintre educatie si munca. Învatând aceasta stiinta (si înca din scolile primare) popoarele se vor supune de buna voie puterilor si ordinii sociale stabilite de catre ei în Stat. Dimpotriva însa, în starea de azi a stiintei, asa cum am faurit-o noi, poporul încrezându-se orbeste în cuvântul tiparit nutreste, în urma neadevarurilor pe care le crede si cu care îi întretinem prostia, o ura împotriva tuturor pozitiilor pe care le crede a fi deasupra lui, deoarece el nu întelege importanta fiecarei pozitii sociale.
Aceasta dusmanie va creste înca în urma crizei economice, care se va sfârsi prin încetarea operatiunilor de bursa si a mersului industriei.
Când vom da nastere (cu ajutorul tuturor mijloacelor ascunse de care dispunem, prin aurul care se afla în întregime în mâinile noastre) unei crize economice generale, atunci vom arunca în strada multimi întregi de muncitori în aceeasi zi, în toate tarile Europei.
Aceste multimi nemultumite vor varsa cu sete sângele acelora pe care, în simplitatea nestiintei lor, îi pizmuiesc înca din copilarie si ale caror bunuri le vor putea atunci jefui.
Ele însa nu se vor atinge de ai nostri, deoarece momentul atacului ne va fi cunoscut dinainte si vom lua toate masurile pentru a ne pune la adapost.
Am spus ca progresul îi va supune pe toti crestinii domniei ratiunii. Astfel va fi manifestat despotismul nostru; el va sti sa linisteasca toate framântarile prin masuri strasnice si exemplare; el va sti sa goneasca liberalismul din toate institutiile.
Când poporul vede ca i s-au facut, în numele libertatii, atâtea concesiuni si avantaje, îsi închipuie prosteste ca el este stapânul si se arunca avid asupra puterii dar, bineânteles, se izbeste de o multime de piedici. Atunci el nu se gândeste sa se întoarca de unde a plecat, ci începe sa-si caute un nou conducator si, astfel, fara sa-si dea seama, el îsi depune toate puterile la picioarele noastre. Amintiti-va de Revolutia Franceza, careia noi i-am dat numele de “Mare”; tainele pregatirii ei ne sunt bine cunoscute deoarece ea a fost în întregime opera noastra.
De atunci noi ducem poporul de la o dezamagire la alta, cu scopul ca sa se lipseasca chiar si de ceea ce este bun, în folosul viitorului Rege-despot, pe care în viitor îl pregatim lumii.
Astazi suntem atotputernici ca putere internationala, caci daca suntem atacati într-un Stat, suntem aparati de celelalte. Lasitatea nesfârsita a popoarelor crestine care se târasc înaintea puterii, care sunt nemiloase fata de mici slabiciuni si greseli, dar complet iertatoare fata de nelegiuirile cele mari, care nu vor sa recunoasca contradictia dintre ideea libertatii, care sunt rabdatoare pâna la jertfa în fata puterii brutale a unui despot îndraznet – iata ce ne înlesneste din plin neatârnarea noastra. Aceste popoare crestine sufera si rabda de la prim-ministrii lor nedreptati evidente pentru care ar fi taiat capul la douazeci de regi.
Cum se poate explica pentru noi un asemenea fenomen ce pune în evidenta o asemenea inconsecventa a maselor populare în fata unor stari de lucruri care par a fi de aceeasi natura? Fenomenul acesta se explica prin faptul ca acesti dictatori – primii ministri – fac ca sa se spuna la urechea poporului, prin agentii lor, ca, daca ei pricinuiesc neajunsuri mari Statelor, toate acestea le fac numai pentru scopul final de a asigura ulterior fericirea popoarelor, înfratirea lor internationala, solidaritatea, drepturile egale pentru toti. Bineînteles, niciodata nu li se spune ca aceasta înfratire nu trebuie sa se faca decât sub ghidarea si stapânirea noastra.
Si iata cum poporul osândeste pe cei drepti si-i iarta pe cei foarte vinovati, încrezându-se din ce în ce mai mult ca doar el singur poate face tot ceea ce îi place. În asemenea împrejurari, pâna la urma, poporul nimiceste orice orânduire linistita si da nastere la nedreptate si neorânduire la fiecare pas.
Cuvântul LIBERTATE împinge repede la lupta societatile omenesti împotriva oricarei puteri, fie ea chiar a lui Dumnezeu si a firii. Iata pentru ce, dupa ridicarea noastra la domnie, va trebui sa fie scos acest cuvânt din vocabularul omenesc ca fiind principiul brutalitatii, care schimba multimile în fiare salbatice. Este adevarat ca aceste fiare adorm totdeauna dupa ce s-au adapat cu sânge si ca atunci e usor sa le prinzi în lanturi. Dar daca nu li se da sânge, atunci ele nu dorm, ci lupta.

 AL 4-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Diferitele stadii necesare ale unei Republici. Francmasoneria exterioara si secretele sale. Libertatea si credinta. Concurenta internationala a comertului si industriei în viziunea francmasoneriei. Rolul esential al speculatiei. Cultul aurului ca valoare fundamentala la francmasoni.

    Fiecare Republica trece prin diferitele trepte de dezvoltare, prin diferite stadii.
Primul stadiu cuprinde cele dintâi zile de nebunie ale unui orb care se arunca în dreapta si în stânga. Al doilea este cel al demagogiei din care se naste anarhia; apoi vine în mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal si pe fata si, prin urmare, raspunzator, ci un despotism nevazut si necunoscut, dar totusi eficient si foarte simtit; despotismul desfasurat de catre o organizatie secreta care actioneaza cu scrupule cât mai putine si care opereaza sub scutul cât mai multor agenti, a caror înlaturare la momentul necesar nu numai ca nu-i face nici un rau (acestei organizatii), ci chiar o ajuta, scutind-o sa-si cheltuiasca mijloacele sale cu rasplatirea unor servicii prea îndelungate.
Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea noastra este una de felul acesta. Francmasoneria exterioara, de la suprafata, nu serveste decât pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al actiunii acestei puteri, ba chiar si locul organizatiilor sale, SUPREM CONDUCATOARE, vor ramâne totdeauna necunoscute poporului.
Libertatea în sine ar putea fi complet nevatamatoare si ar putea exista într-un Stat fara a aduce vreun rau bunastarii popoarelor, daca ea s-ar sprijini pe legile credintei în DUMNEZEU si ale fratiei omenesti, straina de acea egalitate care este dezmintita chiar de legile firii, care a statornicit înfrânarea si supunerea. Având o asemenea credinta, poporul s-ar lasa guvernat de catre autoritatea parohiilor si ar merge înainte, umil si pasnic, sub conducerea pastorului sau sufletesc, împacat cu împartirea facuta de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iata de ce trebuie sa darâmam complet credinta în cele divine si trebuie sa smulgem din mintea crestinilor însusi gândul Dumnezeirii si al Sufletului, pentru a le înlocui cu meschine calcule si lipsuri materiale.
Pentru ca cele mai alese si elevate suflete ale crestinilor sa nu aiba aproape de loc timp sa cugete si sa observe, trebuie sa-i abatem pe crestini de la aceste preocupari, împingându-i numai catre grijile industriei si ale comertului. În acest chip toate natiunile îsi vor urmari doar câstigurile lor si, luptând fiecare cu îndârjire pentru propriile foloase, nu vor baga de seama care este dusmanul lor comun. Însa, pentru ca libertatea sa poata astfel dezbina si nimici în întregime societatea crestinilor, trebuie sa facem din speculatie baza industriei. Procedând astfel, nici una dintre bogatiile pe care industria le va scoate din pamânt nu va ramâne în mâna industriasilor, ci toate se vor spulbera în speculatii, adica, în final, vor cadea în pungile noastre.Lupta tenace si înfierbântata pentru expansiune si loviturile vietii economice a creat si va crea societati dezamagite, reci si fara suflet. Aceste societati vor avea o spontana groaza de politica morala si superioara si de religie. Singura lor calauza va fi calculul meschin, adica aurul pentru care vor avea un adevarat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci clasele de jos ale popoarelor ne vor urma în lupta noastra împotriva clasei inteligente a crestinilor de la putere, care sunt potrivnicii nostri, si ei vor face aceasta nu de dragul binelui si nici pentru a pune mâna pe bogatii, ci numai din ura ce o poarta celor supusi.

AL 5-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Crearea unei cât mai puternice centralizari a Guvernului. Mijloacele tainice de a-si însusi puterea care sunt specifice francmasoneriei. De ce adeseori statele nu se pot întelege între ele. Elitismul generator de mândrie al francmasonilor. Aurul si banii sunt totdeauna motorul principal care face sa se miste toate mecanismele în state. Monopolurile create de francmasoni în comert si în industrie. Importanta nebanuita a criticii. Institutiile statului asa “cum se vad”. Oboseli si plictiseli cauzate de excesul de cuvântari. Cum se pote pune pe deplin stapânire pe opinia publica? Importanta deosebita a initiativei particulare. Guvernul francmasonic suprem.

    Ce forma de administratie se poate da unor State în care stricaciunea, coruptia a patruns peste tot, unde nu poti ajunge la bogatie decât prin acele viclene surprize îndemânatice care sunt pe jumatate pungasii? Unde domneste neînfrânarea moravurilor, unde moralitatea si cinstea nu se sustin decât cu pedepse si legi aspre, iar nu pentru ca ar fi întelese si primite de buna voie; unde simtamintele de Patrie si Religia sunt înabusite de credinte cosmopolite? Ce alta forma de guvernare sa se dea acestor societati, decât forma despotica pe care o vom descrie mai departe? Noi vom calauzi atunci în mod mecanic viata politica a supusilor nostri prin legi noi. Aceste legi vor lua înapoi, una câte una, avantajele si prea marile libertati care au fost împartite de catre crestini, iar domnia noastra va pune temeliile unui despotism atât de maret, încât doar el va fi în stare, oricând si oriunde, sa impuna tacere crestinilor care vor voi sa ni se împotriveasca si care vor fi nemultumiti.
Ni se va spune ca despotismul despre care vorbesc nu tine seama de progresele moderne. Vom dovedi contrariul.
Atunci când popoarele considerau persoanele domnitoare ca o întruchipare a Vointei Dumnezeiesti, ele se supuneau fara murmur absolutismului regilor, dar din ziua în care le-am picurat în suflet gândul propriilor lor drepturi au considerat persoanele domnitoare ca pe niste simpli muritori de rând. Ungerea Sfânta n-a mai împodobit capul regilor, deoarece i-am luat poporului credinta în Dumnezeu; autoritatea a fost târâta în strada, adica într-un loc de proprietate publica, iar noi am pus astfel îndata mâna pe ea.
Mai mult înca, arta noastra de a guverna masele si pe indivizi cu ajutorul unei teorii si a unor jocuri de cuvinte mestesugit alcatuite, ori prin reglementari ale vietii sociale si prin tot felul de alte mijloace dibace – pe care crestinii nu le înteleg deloc – face si ea parte din geniul nostru administrativ, crescut în spiritul de analiza, de observatie si de o mare eficienta în conceptii, cum pâna acum nimeni nu a mai avut si nu ni se poate asemana. La fel, nimeni nu se poate compara cu noi în alcatuirea planurilor de actiune politica si de solidaritate a noastra. Numai Iezuitii ar putea sa stea alaturi de noi în aceasta privinta, dar noi am reusit sa-i discreditam în fata multimii stupide, din pricina ca ei formau o organizatie vizibila, în timp ce noi ramânem mereu în umbra împreuna cu organizatia noastra secreta. De altfel noi stim ca lumii nu-i pasa ce stapân are.
O alianta trainica între toti crestinii din lume ne-ar putea opri oricând pentru câtva timp, dar acum noi stim ca suntem scutiti de aceasta primejdie prin radacinile adânci de neîntelegere pe care nu le mai poate nimeni smulge din inima crestinilor.
Noi am pus fata în fata calculele individuale si nationale ale crestinilor, urile religioase si etnice pe care le-am atâtat si le-am tinut aprinse de douazeci de veacuri. De aceea nici un guvern nu va gasi ajutor nicaieri; vom actiona astfel încât fiecare va socoti ca o întelegere sau o actiune împotriva noastra este daunatoare propriilor sale interese. Noi trebuie sa devenim atotputernici în aceasta lume, pentru ca de noi sa se tina mereu socoteala. Puterile trebuie sa ajunga sa nu poata încheia nici cea mai neînsemnata întelegere fara ca noi sa nu luam de îndata parte la ea.
Toate rotitele mecanismului guvernamental depind de un motor care este acum în mâinile noastre si acest motor este AURUL. Stiinta economiei politice, întemeiata de catre maestrii nostri, ne dovedeste de multa vreme puterea uriasa a aurului.
Capitalul, pentru a avea mâinile libere si puternice trebuie sa obtina monopolul industriei si al negotului; o mâna nevazuta este pe cale de a înfaptui toate acestea, în toate partile lumii. Aceasta libertate va da în curând putere politica industriasilor. Poporul le va fi supus. Trebuie mai degraba sa dezarmam astazi popoarele decât sa le împingem la razboi, sa le desteptam patimile fierbinti si sa le canalizam în folosul nostru decât sa le linistim; mai degraba este necesar sa punem stapânire pe ideile lor si sa le rastalmacim decât sa ne prefacem ca nu le luam în seama.
Tinta de capetenie a actiunilor noastre este sa slabim spiritul public al crestinilor prin critica, sa-i facem sa-si piarda obiceiul de a cugeta adânc, deoarece gândirea profunda da nastere împotrivirii fata de noi. Sa obosim, din contra, puterile gândului în vane hartuieli oratorice.
De când lumea, popoarele, ca si orice om, au luat cuvintele drept fapte, au putut fi cu usurinta înselate deoarece ele se multumesc cu aparenta lucrurilor si îsi dau foarte rar silinta de a cerceta daca promisiunile în legatura cu viata sociala au fost îndeplinite. Iata de ce asezamintele noastre vor avea totdeauna o frumoasa înfatisare la suprafata, care va dovedi si va pacali poporul îndeajuns cu privire la binefacerile lor în ceea ce priveste progresul.
Noi vom împrumuta fara sa ezitam haina tuturor partidelor, ale tuturor tendintelor si vom îmbraca cu ele pe oratorii nostri, care vor vorbi atât de mult încât toata lumea va fi dezorientata si obosita sa-i mai asculte.
Pentru a dezbina si a câstiga opinia publica, trebuie sa o buimacim raspândind din diferite parti si vreme îndelungata atâtea pareri care se bat cap în cap, încât crestinii vor sfârsi prin a se pierde în labirintul acesta si vor sfârsi prin a considera ca este mult mai bine sa nu ai nici o parere în politica. Vor recunoaste în final ca acestea sunt fapte care nu privesc deloc societatea si ca ele nu sunt menite a fi cunoscute decât de acela care o conduce. Acesta este primul secret.
Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes prin dezbinare, consta în a înmulti în asa fel greselile poporului, apoi obiceiurile rele, patimile si regulile vietii în comun, încât nimeni sa nu mai fie în stare sa descurce acest haos si oamenii sa ajunga sa nu se mai înteleaga unii cu altii. Aceasta tactica va mai avea ca urmare raspândirea discordiei în toate partidele, risipirea în directii divergente a tuturor fortelor colective care nu vor înca sa ni se supuna. Ea va descuraja de asemenea orice initiativa personala oricât de geniala si va fi mai puternica decât milioane de oameni printre care a împrastiat suspiciunea si neîntelegerea. Trebuie sa îndrumam permanent educatia societatilor crestine în asa fel încât mâinile lor sa cada în jos obosite, într-o neputinta deznadajduita, în fata oricarui lucru care va cere initiativa, perseverenta si vointa.
Sfortarile, eforturile, care sub regimul libertatii se desfasoara nestânjenite si neîngradite, sunt neputincioase în acest caz, deoarece se izbesc de eforturile libere si contrarii ale altora. De aici se nasc apoi dureroase conflicte morale, dezamagiri si înfrângeri. Noi vom obosi atât de mult pe crestini cu aceasta libertate, încât îi vom sili sa ne ofere o stapânire internationala a carei natura va fi asa de eficienta încât va putea îngloba în mod abil, fara o lupta fatisa, toate Statele lumii pentru a forma Guvernul nostru Suprem care va conduce întreaga planeta.
În locul guvernelor de astazi noi vom pune câte un Guvern fantoma care se va chema Administratia Guvernului Suprem. Mâinile sale vor fi întinse în toate partile ca niste clesti, iar organizatia sa va fi atât de mare, încât pâna la urma nici un popor nu se va putea feri ci i se va supune.

AL 6-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Monoplurile; averile tuturor crestinilor vor ajunge în curând sa depinda de aceste monopoluri. Aristocratia slabita va fi lipsita de bogatia funciara. Comertul, industria si speculatia ca mijloace francmasonice de îmbogatire fara munca. Luxul care înrobeste. Marirea salariului si scumpirea imediat ulterioara a obiectelor de prima necesitate. Anarhia întretinuta si betia generalizata. Întelesul secret al propagandei unor teorii economice naucitoare.

    În curând vom întemeia uriase monopoluri, care vor fi izvoare de bogatii colosale si de care vor depinde chiar si marile averi ale crestinilor într-o asa masura, încât vor fi înghitite de ele, cum se întâmpla cu creditul Statelor a doua zi dupa o prabusire politica.
Domnii economisti care sunt de fata vor sti sa aplice si sa pretuiasca însemnatatea acestei combinatii.
Trebuie sa marim prin toate mijloacele cu putinta însemnatatea Guvernului nostru Suprem, înfatisându-l ca pe ocrotitorul si rasplatitorul tuturor celor care i se supun de buna voie.
Nobilimea crestinilor, în ceea ce priveste puterea ei politica, a disparut. Nu ne mai temem de ea; dar ca proprietara de bunuri teritoriale, ea ne poate dauna în masura în care izvoarele ei de câstig pot fi independente de noi. Trebuie deci, cu orice pret, sa-i luam din stapânire pamânturile. Cel mai bun mijloc pentru acest scop este de a mari impozitele pe proprietate funciara, pentru a îndatora prin aceasta pamântul. Aceste masuri inteligente vor tine proprietatea funciara într-o stare de supunere desavârsita.
Aristocratia crestinilor, din tata în fiu, nestiind sa se multumeasca cu putin, va fi usor de ruinat.
În acelasi timp trebuie sa ocrotim negotul si industria cu multa putere si mai ales sa promovam speculatia, al carei rol serveste de contra-greutate industriei. Fara speculatie industria ar înmulti capitalurile particulare, ar îmbunatati agricultura, eliberând pamânturile de datoriile create prin împrumuturile bancilor funciare. Trebuie ca industria sa rapeasca pamântului roadele muncii sale ca si ale capitalului si, prin speculatie, sa ne puna la dispozitie noua banii lumii întregi. Fiind astfel aruncati în rândurile proletarilor, toti crestinii se vor pleca înaintea noastra pentru a obtine cel putin dreptul de a trai modest.
Pentru a nimici industria crestinilor vom mari speculatia, gustul luxului, al acelui lux inutil care înghite totul. Vom face sa se mareasca salariile, care totusi nu vor aduce nici un folos muncitorilor, deoarece vom face sa apara în acelasi timp si o scumpire a bunurilor de prima necesitate, datorita (vom spune noi) decaderii agriculturii si a crescatorilor de vite. Mai mult chiar, vom submina cu dibacie si în profunzime temeliile productiei, obisnuind pe muncitori cu anarhia si cu bauturile spirtoase, în vreme ce vom lua toate masurile cu putinta pentru a îndeparta de pe pamânturile si întreprinderile lor pe crestinii inteligenti.
Pentru ca situatia sa nu fie vazuta prea devreme sub adevarata ei lumina, vom ascunde adevaratele noastre intentii sub masca pretinsei dorinte de a raspândi si face accesibil lumii marile principii economice pe care le învatam astazi.

AL 7-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Pentru ce trebuie de fapt sa fie sporite mereu armamentele. Fermentatii, discordii, dusmanii care exista în lumea întreaga. Constrângerea unei eventuale opozitii a “crestinilor” prin razboiul general. Presa ca mijloc important de influenta în masa si modul în care este influentata opinia publica. Tunurile americane, japoneze si chineze.

    Înmultirea înarmarilor si a personalului politienesc este o întregire necesara a planului ce l-am expus. În toate Statele trebuie ca, în afara de noi, sa nu se gaseasca decât masele de proletari, câtiva milionari devotati noua, politisti si soldati.
În întreaga Europa, ca si pe celelalte continente, trebuie sa întretinem agitatia, suspiciunea, neîntelegerea si ura. Câstigul atunci ne este îndoit. Pe de o parte, prin aceasta tinem în frâu toate tarile, care vor sti ca noi putem, dupa bunul nostru plac, sa provocam dezordinea sau sa stabilim ordinea: toate aceste tari se vor obisnui astfel, la un moment dat, sa ne considere ca o sarcina trebuincioasa. Pe de alta parte, uneltirile noastre ascunse vor încurca toate corzile care vor fi întinse în cabinetele de Stat, si toate acestea se vor realiza de catre noi cu ajutorul politicii, al contractelor economice si al datoriilor financiare. Pentru a ne atinge în întregime scopul, va trebui sa dam dovada de o mare viclenie în cursul tratativelor si a negocierilor; dar în ceea ce se cheama “limba (atitudinea) oficiala” noi vom urmari o tactica opusa si vom parea a fi cinstiti si concilianti. În acest fel, popoarele si guvernele crestinilor, pe care le-am obisnuit sa nu priveasca decât acea fata a lucrurilor pe care le-o aratam noi, ne vor lua înca o data drept binefacatorii si mântuitorii neamului omenesc. La orice împotrivire, va trebui sa fim în stare sa-i facem pe vecini sa declare razboi tarii care ar îndrazni sa ne stea în cale; iar daca si acesti vecini s-ar gândi sa se întovaraseasca împotriva noastra va trebui sa-i înfrângem repede pe toti într-un razboi universal (mondial) al lumii întregi.
Cea mai sigura cale a noastra spre succes în politica este secretul, tainuirea initiativelor: cuvântul diplomatului francmason nu trebuie sa se împotriveasca deloc cu faptele sale.
Va trebui chiar sa silim guvernele crestine sa lucreze dupa planul nostru amplu alcatuit si care în curând va fi aproape de tel. La aceasta ne va ajuta opinia publica, aceasta opinie publica pe care “marea putere”, presa, a pus-o deja pe ascuns în mâinile noastre. Într-un cuvânt, pentru a rezuma sistemul nostru de constrângere eficienta a guvernelor crestine ale Europei, îi vom dovedi unuia dintre ele puterea noastra prin atentate, adica prin teroare; iar tuturor, daca cumva aproape toate se vor revolta împotriva noastra, le vom raspunde prin glasul tunurilor americane, chinezesti ori japoneze.

AL 8-LEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC
Utilizarea intentionat echivoca a dreptului juriticde catre francmasoni. Colaboratorii apropiati ai regimului francmason. Scolile particulare ca mijloc de educatie superioara cu totul speciala. Economisti si milionari. Cui ar trebui sa fie încredintate toate posturile de raspundere în Guvern?

    Trebuie sa ne însusim în întregime toate armele pe care le-ar putea întrebuinta dusmanii împotriva noastra. Va trebui sa gasim în subtilitatile si tertipurile limbii juridice o îndreptatire pentru cazul când vom fi siliti sa dam pedepse care ar putea parea prea îndraznete si nedrepte, deoarece este nevoie ca acestea sa fie exprimate în termeni care sa aiba aerul ca sunt niste maxime morale foarte înalte, având totodata si o înfatisare legala. Stapânirea noastra trebuie sa se înconjoare de toate puterile civilizatiei, în mijlocul carora va trebui sa lucreze. Ea va aduna în jurul sau publicisti, juristconsulti experimentati, administratori, diplomati si, în sfârsit, oameni pregatiti printr-o educatie superioara în scoli speciale. Acesti oameni vor cunoaste toate tainele vietii sociale, vor cunoaste toate felurile de a vorbi întrebuintând litere si cuvinte politice, vor avea cunostinta despre toate dedesubturile firii omenesti, despre toate corzile simtitoare, pe care va trebui sa stie a cânta. Asemenea corzi sunt, de pilda, înfatisarea spiritului crestinilor, tendintele lor înnascute, lipsurile, viciile si caracteristicile lor, apoi particularitatile de clasa si de conditie. Este de la sine înteles ca acesti sprijinitori geniali ai guvernamântului nostru nu vor fi alesi dintre crestini care sunt obisnuiti sa-si faca munca administrativa fara a se îngriji de utilitatea ei. Administratorii blazati ai crestinilor semneaza hârtiile fara a le citi; ei servesc din interes sau din ambitie.
Vom înconjura guvernul nostru cu o întreaga multime de economisti. Iata de ce trebuie ca francmasonii sa învete în primul rând stiintele economice. Vom fi de asemenea înconjurati de o ceata întreaga de bancheri, industriasi, capitalisti si mai ales de milionari, deoarece, în fond, totul va fi hotarât cu ajutorul cifrelor.
Un anumit timp, pâna ce va sosi momentul când nu va fi deloc primejdios sa încredintam posturile de raspundere ale Statelor fratilor nostri francmasoni, le vom încredinta unor indivizi a caror trecut si caracter vor fi de asemenea natura încât sa existe o prapastie între ei si popor; unor astfel de oameni le vom da puterea, carora în caz de abatere de la ordinele noastre sa nu le ramâna altceva de asteptat decât condamnarea sau exilul, pentru ca ei sa fie siliti sa ne apere plini de devotament interesele pâna la ultima suflare.

Articol preluat de pe: http://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com

 

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply