Orange, o statie de emisie interzisa in Franta

Prin decizia din 5 martie 2009, Tribunalul din Angers a dat dreptate locuitorilor din Notre Dame d’Allençon, districtul francez Maine‑et‑Loire, care protestau contra instalarii unei antene de telefonie mobila Orange in clopotnita bisericii. Magistratul a hotarat sa interzica aceasta ins­talare, relateaza ziarul francez Le Figaro. 

După cum a spus magistratul, „exista un risc sanitar pentru po­pu­latiile riverane”. Judecatorul s‑a bazat pe un raport al Directiei Ge­ne­rale de Sanatate care precizeaza: „Este preferabil sa se reduca la mi­nimum nivelul de expunere a persoanelor potential sensibile cum sunt copiii sau anumite persoane bolnave.”

 (Comunicat de presă al Asociaţiei Robin des Toits, 6 martie 2009)

Justiţia a mers mai repede decât Politica, aceasta din urmă continuând să servească interesele Industriei telefoniei mobile, în de­trimentul Sănătăţii Publice.

Starea lucrurilor

Curtea de Apel de la Versailles, printr‑o decizie judecătorească din data de 4 februarie 2009, a condamnat compania de telefonie mobilă BOUYGUES TELECOM să‑şi demonteze antenele amplasate în co­muna Tassin La Demi‑Lune ce face parte din Grand Lyon.

Această decizie judecătorească s‑a bazat pe necesitatea de aplicare a Principiului constituţional (în Franţa) al Precauţiei şi a menţionat principalele documente care în stadiul actual al cunoştinţelor de­mon­strează că vătămările grave ale Sănătăţii Publice în urma radiaţiilor emise de telefonia mobilă sunt recunoscute pe plan ştiinţific.

În lista documentelor enumerate la judecată figurează ca document principal „Raportul internaţional BIOINITIATIVE”, publicat în august 2007. Acest raport trece în revistă şi analizează mai mult de 1 500 de articole ştiinţifice publicate şi necontestate. Acestea corespund unei pe­rioade de peste 10 ani de activitate ştiinţifică. Toate capitolele a­ces­tui raport , prezentând diversele forme de patologii constatate, încep cu cuvintele: „S‑a dovedit că”.

Consecinţe politice

Având în vedere stadiul actual al cunoştinţelor şi extinderea pro­blemei, nu mai este posibil nici să ignorăm, nici să negăm vătămările grave ale sănătăţii publice în urma emisiilor de radiaţii generate în cadrul telefoniei mobile (GSM – UMTS sau 3G – WiFi – WiMax – DECT – BLUETOOTH etc.).

De aici – se propune în scrisoarea deschisă a asociaţiei Robin des Toits – trebuie să rezulte o linie clară de acţiune pentru toţi politicienii:

• să se distanţeze de dezinformarea organizată de grupurile din industria telefoniei mobile;

• să aibă acces la studiile ştiinţifice care au demonstrat efectele negative ale acestor radiaţii asupra sănătăţii;

• în consecinţă, să facă distincţie între interesele legate de economia publică şi interesele private şi să acţioneze pentru ca forţele economice să se pună în slujba interesului public.

Oferim în cele ce urmează un articol realizat în 2005 de Active Information Media, referitor la problemele pe care le pune amplasarea de antene de telefonie mobilă în vecinătatea locuinţelor noastre.

„S‑au extins amplasamentele antenelor de emisie‑recepţie GSM (microunde) pe blocurile de locuinţe şi, mai ales, la nivelul apartamentelor.

Acoperirea cât mai bună cu semnal în zonele locuite este o pro­blemă foarte complicată pentru inginerii care răspund de planificarea reţelei operatorilor mobili: nimic din ceea ce este pe hârtie nu se po­triveşte sută la sută în teren unde apar reflexii, perturbaţii, toata gama de bruiaje posibile. O soluţie la problema lor este coborârea antenelor spre nivelurile 9,8,7 ale blocurilor pentru o mai bună “penetrare” a clădirilor din jur.

Aici încep problemele. Lumea din apartamentele care au pe pereţii exteriori astfel de “monştri” a început să se plângă că nu mai merg bine televizoarele, radiourile, chiar şi telefoanele mobile (zumzăitul acela clasic) şi să acuze şi stări de oboseală continuă, ameţeli etc…

Pentru că în România nu sunt reglementări în privinţa am­pla­sa­men­tului antenelor GSM, ca în ţările civilizate (distanţa minimă de 150 m de şcoli, de spitale şi interzicerea amplasării pe blocuri de locuinţe etc), companiile de telefonie mobilă de pe piaţa românească licitează cu administratorii de bloc şi contra unor chirii grase (şi probabil a unor şpăgi la fel de grase), permit amplasarea unor BS‑uri (unităţi compuse din mai multe antene de recepţie şi emisie a microundelor) în de­tri­men­tul tuturor locatarilor, pentru că efectiv acestea sunt un mic Cer­nobâl pentru fiecare locatar.

Sfaturi

• Nu cumpăraţi apartamente care au astfel de BS‑uri pe bloc şi nici chiar în blocuri vecine care au antene pe ele.

• Evitaţi să locuiţi în construcţii care sunt vizate direct de la mică distanţă de aceste instalaţii.

• Refuzaţi‑le orice încercare firmelor de telefonie mobilă care do­resc amplasarea instalaţiilor pe locuinţa dumneavoastră sau în apro­pi­ere. E sănătatea dumneavoastră în joc.

După frecvenţele planificate, un BS poate să aibă de la un singur transceiver (partea de amplificare pentru o singură frecvenţă) până la 16 astfel de frecvenţe. Un transceiver are ca putere maximă de emisie 40 W pentru reţelele de 1800 MHz şi circa 36 W pentru 900 MHz (frecvenţele generale de operare a reţelelor de telefonie mobilă).

Dacă înmulţim 16 cu 40 avem o putere de emisie ameţitoare de 640 W, pentru un singur BS. Totuşi, în oraşe puterea nu are valori chiar atât de mari, datorită reflexiilor, perturbaţiilor şi a faptului că nu este necesară o propagare pe spaţii mari, deoarece celulele reţelei sunt apropiate una de alta, şi astfel se face un management strict al emisiei din punct de vedere al puterii.

Pe şosele, unde se folosesc de regulă maxim 3 frecvenţe (respectiv 3 transceivere), câte una pe fiecare din cele 3 zone sectoriale (de 120 de grade) în care se împarte câmpul geometric de 360 grade, puterea ajunge până la 500 W pe frecvenţă, pentru că se doreşte o acoperire foarte mare şi de obicei se folosesc şi antene combinate, adică transceiver‑ul se află montat în antenă. Normele de protecţie pentru cei care întreţin sau montează astfel de echipamente specifică clar să nu se intervină la un BS fără a fi total oprit. Când ele sunt în funcţiune nu se stă sub nici o formă în faţa antenelor, iar în spatele lor la minim 1,5 m, dar această distanţă este pur speculativă, fiindcă aria de acoperire reală a câm­purilor periculoase este mult mai întinsă.

Sursa: http://jurnalparanormal.ro/content/ce-ne-ascund-guvernele-despre-telefonia-mobil%C4%83-2-din-4

Follow