Femeile si barbatii secolului 21

Bărbații sunt așa cum sunt pentru că femeile le permit. Pentru că nici femeia nu știe să fie femeie, pentru ca feminitatea s-a dizolvat în feminism, pentru că femeile se bârfesc și se invidiază unele pe altele, pentru că vorbesc mult și prost și orice lucru înțelept ar spune se pierde în noianul de trivialitate și naivitate.

Pentru că nici femeia nu știe ce vrea, pentru că face copii sperând că așa îl prinde, pentru că apoi se refugiază în familie, manipulând prin copii, pentru că disperă bărbatul cu contradicții și cu toane, pentru că se lasă cumpărate ieftin.

Pentru că nu știu să dea spațiu bărbatului pentru a deveni eroul pe care și-l doresc și se simt neglijate când el luptă pe fronturi sociale, pentru că nu își asumă conștient compromisul, ci speră că-l va schimba și face ea bărbat prin manipularile ei specifice: lacrimi, raționalizarea sexului, amenințări cu sinuciderea sau prin intrigi telenovelistice.

Pentru că speranța e o formă de prostie atunci când timpul i-a demonstrat că potențialul prometeic etalat în împăunarea lui de la început e doar o încercare sisifică a băiatului de a deveni bărbat.

Și pentru că și femeia a rămas o fetiță în așteptarea cavalerului pe cal alb, specia unicorn de preferință. Pentru că nu spune demn și asumat ce vrea, pentru că spune că nu vrea nimic și, din când în când, altceva. Iar bobul de mazăre de sub salteaua ei crește într-o zi cât într-o sută, pentru că preferă să vorbească orice alt nonsens decât sens. Femeia nu va spune ce vrea de la început, ci la capătul speranței și așteptării ei, când nu mai are credibilitate, pentru că nevroza ei a înnebunit deja bărbatul.

Bărbații ne sunt fix acolo unde suntem și noi. În confuzia a ceea ce suntem și a ceea ce vrem, în propria neîncredere în sine, în propria neasumare de roluri și de viață, în propria ipocrizie.

diferentele-majore-dintre-femei-si-barbati-doar-cateva-125620

Într-o vreme femeile roșeau la cea mai vagă aluzie cu iz sexual pe care-o dezavuau sincer. Asta pentru că sexul era o chestiune exclusiv intimă, având nu doar dimensiunea animalică pe care-o are în lumea de azi.

Într-o vreme bărbații erau eleganți, își cântăreau vorbele, iar când se aflau în tovărășia unei femei știau să vorbească, nu se blocau precum prostovanii de azi. Atunci femeile nu erau egale bărbaților pentru că nici bărbații nu erau egali femeilor. Pur și simplu erau două jumătăți care se completau reciproc.

Faceți un exercițiu simplu gândindu-vă ce s-a câștigat de când ideologia falsă căreia-i suntem obligați să ne închinăm azi se află la putere. Ce-ați câștigat de când femeile au fost trecute la egalitate cu bărbații? Dar ele, ce-au câștigat?

Înainte pe străzi vedeai femei elegante, o plăcere vizuală profundă. Acum vezi femei lălâi, îmbrăcate doar pentru a nu ieși dezbrăcate din casă. Femeile delicate sunt o amintire a trecutului. Acum muierea bea cot la cot cu bărbatul, vorbește porcos, râgâie și înjură mai abitir decât un birjar. Imaginea femeilor cu tricouri pe care scrie „MUIE PSD” e mai mult decât relevantă.

Pe partea cealaltă, bărbatul a suferit o mutație în sens contrar. Se-mbracă aberant, cu lucruri mulate. Doar când vezi pantalonii mulați peste picioarele strâmbe și/sau crăcănate ale masculilor din ziua de azi te-apucă voma. Oameni care-ar trebui să fie la vârsta la care ar trebui să aibă o imagine de ansamblu asupra vieții se îmbracă precum circarii, cu teniși multicolori, tricouri mulate și blugi rupți. Se inversează trendurile modei: bărbații se depilează în timp ce femeile experimentează „plăcerea pilozității”. Au apărut saloane cosmetice masculine unde muieraticii de sex masculin se pensează, își fac manichiura și pedichiura. De „hairstyliști” nici nu mai vorbesc întrucât e de porc să nu ai unul.

Minunata lume nouă lovește crâncen: femeile devin bărbați, iar bărbații femei. Culmea e că, în loc să se tăvălească pe jos de râs la vederea macabrului spectacol, oamenii chiar iau în serios această glumă. E un semn al timpurilor, o dovadă a degenerării noastre. O degenerare programată pentru a-i transforma pe cei mai mulți în sclavi.

Rețineți ce vă spun: a accepta ca normal ceea ce nu-i normal e calea cea mai scurtă către sclavie. Cei care acceptă argumentând întru ușurarea conștiinței cu „ce să-i faci, așa face toată lumea!”, toți aceștia vor îngroșa marea masă a sclavilor. Celorlalți nu le va fi ușor întrucât interesul momentului este ca masa sclavilor să fie imensă. Însă, după ce toată nebunia se va fi terminat, cei care rezistă vor fi singurii care vor avea libertatea de a decide conform propriei conștiințe. Iar acesta este poate cel mai important lucru de pe pământ, întrucât de la libertatea deciziilor începe statutul de om.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply